Povestea unui ,,EL" si a unei ,,EA"

EA- sobra,feminina, introvertita...
EL- plin de vitalitate, activ, stralucitor... Pare combinatia perfecta asemeni unui yin si yang,nu-i asa?

Desi contrastele se atrag, dintr-un anumit punct de vedere, amandoi sunt la fel...
EL e rece, distant...pare prins inca in trecut.. EA e intangibila, refuza ideea unei posibile idile...
Mai degraba un ,,bad romance" e ceea ce ii lipseste!
(Cum e posibil sa fi ajuns fiinta umana sa se raporteze atat de limitat ?!?)

EA...e frumoasa si cu un nr detasabil de sinapse ale neuronilor mai mare decat ale lui, care stie ce-si doreste si nu accepta compromisuri in ceea ce priveste o relatie, EL e unul dintre acei barbati independenti si atragatori... pe care orice femeie l-ar vrea alaturi, mai putin ea... poate pentru ca il cunoaste atat de bine!

EL... are nevoie de ea si EA are nevoie de el! Dar atata timp cat asta presupune si ,,libertatea" ca bonus... e nevoie de aer isi spun...Nici unul dintre ei nu si-au operationalizat cuvinte precum ,,dragoste", ,,relatie", ,,dor"...
Desi se spune ca dintre doi oameni, oricare ar fi natura relatiei lor, unul e mai implicat, aici se joaca pe fata... fara sentimente si sentimentalisme!
They are the perfect match! pentru timpul asta...

EA...are grija de el...si EL are grija de ea!

EL...ii dezvaluie aproape tot si totusi nu ceea ce ar vrea ea sa auda... EA ii poveste cate-n luna si in stele, dar nu ceea ce ar vrea sa spuna...

Ea... stie cu cat zahar ii place lui sa bea cafeaua sau ceaiul...

El...constientizeaza ca ea e ceea ce i-ar trebui, dar nu e dispus sa se schimbe... EA il gaseste un om interesant, dar stie ca nu ar vrea sa-i fie mereu alaturi...

EA...nu il cauta aproape niciodata!

EL...vrea sa para neinteresat de ce face ea cand nu se intalnesc, dar i se simte o scanteie in privire si un ton ciudat in glas cand se pomeneste de vreun posibil al ei, iar EA...e femeie! Evident ca nu ii e indiferent, dar stie care e adevarul si il accepta! Nu are nimic de pierdut si atunci e extrem de castigata, de fapt!
Poate si datorita faptului ca are un as in maneca...

EL e activ noaptea, iar EA, ziua... sunt asemenea lunii si soarelui...se intalnesc la limita...

EA, aparent introvertita, nu are retineri cand e langa el... EL desi are o stima de sine crescuta, uneori pare intimidat si o priveste de parca o vede pentru prima oara.. Poate pentru ca EA e mereu o alta cand se intalnesc? De fiecare data, mai puternica si mai sigura pe ea...

EL...e inger cu suflet de drac, pe cand EA...e ingerul de care are el nevoie!

Enigma: Ce ar spune EL sa stie cum vede EA lucrurile?
Ce ar face EA daca ar sti ce se ascunde in mintea lui?


p.s. Oare cum se va sfarsi povestea?

......

N-ai sa...

Fragmentul asta, din egoism se pare,imi vine in minte tot mai des... il scriu aici, poate asa imi da pace :D

,,N-ai sa vii si n-ai sa morti
N-ai sa sapte intre sorti
N-ai sa vara primavara
N-ai sa doamna domnisoara"

p.s Fie-va somnul dulce!

Dorinta egoooista

Vreau, ca dupa ce dispare ploaia, sa am un curcubeu numai AL MEU si sa rasara soarele NUMAI PENTRU MINE...!


piesa zilei-

Ganduri de seara

Nu ti se pare k uneori lumina e prea intensa si intunericul prea adanc?

...pe cat de energici suntem ziua si misunam de dimineata pana seara ca niste furnicute pe aceleasi strazi aglomerate ale orasului, pe atat de tare, seara, o data cu luna ce se instaleaza treptat, comod in bratele cerului, incep sa ni se deschida cotloanele ascunse ale sufletului... si gandurile, par a se tese lent, asemeni unei panze de paianjen...
Nu iti asta suna a solitudine?
Ia spune... cat de des ti se intampla, ca dupa ce esti prins in mrejele cotidiene, cand te trezesti singur, doar cu tine, sa experimentezi sentimente de incertitudine? Si atunci apare intrebarea care iti pune la indoiala intreaga-ti existenta: Cine sunt eu?
,,Eu am fost aruncat
-samanta,idee?-
Intr-un lut sarac si oropsit
Si totusi,
Uneori mi-a fost dat
Sa fiu fericit" - Victor Felea

E straniu... poti ori sa fii ori detasat si sa nu vrei sa-ti dai seama sau lucid si sa-ti realizezi drama? Care drama ai sa ma intrebi...
Aia, pe care o traim cu totii... A existentei, cum care drama?!?
Nu-mi spuneai tu ca ai vrea sa fii altfel? Sa nu te mai intereseze pareri egoiste, priviri dispretuitoare etc etc...
Da, ai dreptate, si eu imi doresc asta... dar pare-se k nu intotdeana ,,universul conspira la realizarea dorintei tale" (Coelho)



p.s. Dar u....tu cine esti?

De ce iubim...barbatii?

,,De ce iubim femeile?" se intreba Mircea Cartarescu... A raspuns simplu si onest incat sa determine un iz de curiozitate in mintea tinerei generatii...
Pentru k... ne asortam hainele si bijuteriile dupa reguli stiute numai de noi, le zambim tuturor copiilor pe langa care trecem, ne termina cohen...etc etc

Dar noi, femeile, de ce ii iubim pe ei?

Deoarece... desi in ei se ascund emotii puternice, vor sa para intangibili si de neatins
... stiu sa-ti livreaze o minciuna in asa fel incat chiar daca o recunosti, tinzi sa-i crezi
...atunci cand te saruta pe frunte, te simti ca un copil rasfatat
... nu cunosc chestiile complicate feminine, dar le admira
... iti atrag atentia ca pierzi prea mult timp cand te aranjezi
... au o stima de sine atat de crescuta, de uneori, nu-si incap in propria piele
... se chinuie sa deprinda activitati casnice, desi nu au nici un pic de indemanare
... stiu sa-ti manipuleze reactiile fiziologice
...au maini puternice
...nu inteleg mintea femeilor
...au un limbaj numai al lor
... nu le plac dulcegariile
... au o viziune tipica in ceea ce priveste termenul ,,ordine"
...nu plang niciodata daca nu sunt singuri
...sunt nonconformisti si independenti
... nu mananca ciocolata cand sunt deprimati
...nu ar recunoaste nici in ruptul capului ca n-au dreptate
...sunt pasionati de motoare si iubesc adrenalina
... in pofida caracterului lor tare, exista mereu o femeie care le-a marcat gandirea!


sau.... pentru ca sunt pur si simplu barbati... specie venita, pare-se, de pe Venus?!?

,,Niste raspunsuri"

Mihaela Radulescu, o femeie care pe cate controverse a iscat, pe atat e de simpla ca reprezentanta a sexului fumos (subliniez k am scris frumos, nu slab!)...
Mi-a placut ultima ei carte, poate pentru ca vorbeste despre lucruri simple, cotidiene si nu se eschiveaza sa le prezinte exact asa cum sunt! Si sa recunoastem ca lumea noastra, a secolului XXI e acoperita de o perdea cenusie... (toti suntem constienti de asta mai mult sau mai putin voluntar)

Desi pe alocuri, Mihaela, se ascunde in spatele acelei actrite, nu delimiteaza zona dintre real si fictiune astfel incat acest lucru ramane la latitudinea cititorului...
Cartea nu mi se pare a fi scrisa pentru barbatii care stiu sa iubesca sincer, cum afirma ea... e scrisa pentru femei!
Pentru femei lipsite de prejudecati!
Sunt descrise povesti de iubire intre 2 persoane de sex opus, de acelasi sex, e surprinsa pana si iubirea materna...
Un alt lucru de remarcat sunt ilustratiile lui Horatiu Malaele... si te convingi ca o imagine face cat o mie de cuvinte,privindu-le... Cateva linii simple, suprapuse concretizeaza un desen.... aparent modic pentru prelucrarea informationala ulterioara care-l va transforma intr-o imagine cu detaliile dintre cele mai subtile... depinde doar de imaginatia fiecaruia!

Pastrand stilul cartii, trebuie sa mentionez si de ,,Dincolo de bine, dincoace de rau-despre iubire", cartea Aurorei Liiceanu si a lui Alice Nastase...
Desi sunt scrise, relativ in acelasi stil...
Aurora Liiceanu, putin cam teoretica, in timp ce pe Alice Nastase o caracterizez ca fiind un observator mai fin al realitatii...
In volumul asta pana si motto-urile capitolelor sunt alese in mod perfect... ca sa nu mai zic de povestiri... la fel de uzuale si de actualitate ca cele ale Mihaelei...

Renuntand sa mai cred in povesti cu feti-frumosi, sirene si alte cateva specimene existente in jur, cartile de genul asta se pare ca imi plac mai mult decat vesnicele ,,La rascruce de drumuri"-Emily Bronte, ,,Madame Bovary"-Gustave Flaubert etc etc care va hranesc sufletele...


p.s. O zi memorabila sa aveti!

Altitudine...

Etajul 8 al blocului in care locuiesc, imi da uneori senzatia ca sunt mai aproape de cer...
In fiecare seara, vad luminitele colorate ale charterelor si avioanelor care poposesc sau pleaca din Cluj... O mare de oameni trec chiar prin fata geamului meu...nu e magulitor?...O data cu ei, zeci de povesti...
Ai fost vreodata la aeroport? Atatea senzatii ciudate te incearca...cred k acolo sunt surprinse, de fapt, adevaratele sentimente umane fara nici o interfata... dor, iubire, fericire, dorinta etc... Chipurile oamenilor sunt marcate de un zambet inocent si fiecare dintre cel ce vine, inconstient, asteapta cu nerabdare un altul...
Pentru cel ce urmeaza sa decoleze, e golul acela din stomac- care ii reaminteste ca lasa in urma oameni dragi, care-l asteapta, ca are mii de motive sa isi doreasca sa se reintoarca -pt k o sa fie mai aprope de ingeri... si cine stie? E probabil chiar sa-i zambeasca prin hublou....
Mie imi place in aeroport! Poate pentru ca acolo am vazut ,,oameni frumosi"...

Nu te-ai intrebat niciodata ce poveste de viata se ascunde in spatele celuilalt? Nu e incitant sa vrei sa stii ce secret ii da omului de langa tine entuziasmul de a astepta un nou rasarit?

Pe mine ma incearca sentimentul asta aproape in fiecare zi... Sunt si eu un pion pe o tabla imensa de sah... si imi schimb pozitia, recunosc, dupa cum simt... Dar... ce face regele? Ce-mi mai destainuie regina? Calul? El ramane de obicei in starea de solitudine si nepasare, fiind marcat de un nonconformism total...se muta unde si cat vrea... :D
Turnul? hmmm...turnul face echipa buna cu regele! Si-mi da coordonate,recunosc...
Dar sa nu uit de nebun... El imi coloreaza viata... e ca la sah... Nebunul castiga putere spre sfarsitul jocului...

p.s. Dar u...? In care dintre piese te regasesti?

16 ianuarie

Zice-se ca sunt oameni pe care i-ai vazut o secunda, o zi, o saptamana sau pe care ii stii de o viata intreaga... Care iti fac sufletul sa vibreze chiar si atunci cand tacerea e inevitabila... si o simpla privire iti poate spune atat de multe... Nu e important cat timp au petrecut alaturi de tine ci ce ai invatat alaturi de ei...

Te-au invatat.... sa razi?
Sa plangi pentru ca ti-au interpretat evenimentele intr-o maniera obiectiva cand tu vedeai totul ca un pe un infinit fara colturi?
Sa iti doresti sa stii mai mult?
Sa te bucuri de lucrurile simple?
Sau poate sa iubesti?...

In ultimul timp ma imi dau seama ca invatarea prin modelare se manifesta tot mai des la mine... Imi place sa analizez oamenii de langa mine, sa vad dincolo de ,,masca", sa descopar ce-i face mai speciali, de unde incepe si unde se termina individualismul si unicitatea lor biologica, care e acel ,,vino-incoa" al fiecaruia...
Ador o privire, ma fascineaza anumite gesturi, imi dau o stare de bine zilele de weekend, uneori admir chiar finetea vietii.....
Imi plac mainile unei prietene, admir simplitatea si inteligenta unei alteia, iubesc razele soarelui care-mi coloreaza chipul, raman uimita de oameni care au citit biblioteci intregi, de cei care traiesc filmele atat de intens... de cei care se bucura de viata, de oamenii care sunt in jurul meu...

p.s. Clipul zilei! 16 ianuarie... o alta zi nonconformista!

Good mood

Just a good mood & I felt to share it... :)

Despre oamenii frumosi...

Dor de ei....de oamenii frumosi...
Cum zicea Dan Puric, ,,omul frumos"...
Am avut ocazia sa dau peste astfel de oameni si culmea e ca i-am intalnit chiar intamplator...
Am gasit trasaturi de om frumos intr-un profesor, intr-un parinte, intr-un bunic chiar si intr-un calator in tren... sunt cei cu o experienta de viata incredibila sau care se bucura de un gram de luciditate in plus fata de ceilalti...si sunt oameni atat de simpli...nu au grija ,,mastii sociale", nu se preocupa excesiv de altii... dar care, din pacate, vad o Romanie care nu se preconizeaza a avea un sens ascendent si se simt deznadajduiti in fata viitorului ce ii asteapta...
Omul simplu de la tara! E cel mai frumos! ...deorece traieste dupa cum simte, nu dupa cum i se impune... ce stie ce e mai bine pentru el si care sunt valorile...stiu, o sa spuneti k o tot tin pe asta cu valorile morale etc etc....dar se pare k astea deosebesc oamenii,de fapt! Credinte, convingeri, cerebralitate etc...
Dar sa revin la ,,omul frumos"", despre care Dan Puric vorbeste cu o profunzime extraordinara... Cartea asta mie mi-a schimbat un pic modul de a percepe lumea si totusi trebuie sa crezi ca se poate si altfel... imi vin in minte nume precum Mircea Vulcanescu, Petru Tutea si multi altii de valoarea lor...
Oamenii astia au avut ceva de spus, nu s-au supus majoritatii... nu au urmat principiul ,,Major pars trahit ad se minorem", au avut curaj si au profitat de el...macar pentru a-si impaca constiinta ca au facut ce trebuie...
Si atunci ma intreb... unde sunt astazi oamenii ca ei? Cati dintre cei din televizune pot spune ca au ajuns ,,mari" si au in spate un trecut impecabil? Cine poate afirma ca are curaj sa vorbeasca liber cand am ajuns sa nu ne putem exprima opiniile politice de teama ca vreun individ simpatizant al clasei politice adversare sa nu reactioneze primitiv? Si intrebarile de genul asta care domina in subconstientul fiecaruia dintre noi pot continua...
Dan Puric a scris o carte despre oameni, pentru oameni, care ar trebui sa dea putin de gandit... sa percepem oamenii asa simpli cum sunt...fara iluzia omului care am vrea sa fim...

Meditatie...

...Am trait, traiesc si ma gandesc cam ce merita trait... Stiu exact ce plan vreau sa urmaresc si ce vreau sa fiu.. Cand sunt doar eu cu mine, mi-e bine, deoarece nu imi perturba nimeni linistea..Cand apar ceilalti, cu ideile lor preconcepute si idealiste despre viata raman dezamagita si realizez ca de fapt fiecare dintre noi la un anumit moment gandeste asa si ar vrea sa ajunga ca ei...
Nu imbratisez lumea asta materiala, dar uneori au altii grija sa-mi reteze aripile si atunci cad si eu din turn si ajung printre ,,oameni mari" ...atat de mari incat nici macar nu se sinchisesc sa ma cunoasca... Pentru ei, sunt un alt om printre alte cateva miliarde... cu iluzii si visuri marete...despre viata, despre iubire, despre tot ce inseamna moralitate si integritate...
A face parte din majoritate inseamna ori a te supune ,,valului", ori a lua parte voluntar la circul asta continuu in care toata lumea crede ca iubeste pe toata lumea, in care dispar emotiile cu totul chiar sub ochii nostri, in care trebuie sa lupti din ce in ce mai greu pentru a reusi sa ramai TU...

Ma incearca un fior de o continua dezolare... incerc sa-mi povestesc mie, dar cand vreau sa impart cu tine nu ma mai regasesc...oare ce o fi insemnand asta?!?
O fi bine? O fi rau?
Intrebari pe care le etichetez ca pe multe altele drept... retorice!


p.s. ........

,,Dincolo de bine,dincoace de rau-despre iubire"

''Greşeala pe care o face fiecare dintre noi este
că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele lui personale şi
prea puţin la acest miracol care este VIAȚA, la obligaţia pe care o avem faţă de
ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună… Fiecare trebuie să poată
răspunde: Iată pentru ce am trăit! fără să roşească.În ce mă priveşte, când
apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic.
Iar când răsare soarele, nu ştiu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg,
unde vreau să ajung...

Eram sigură că fericirea
există undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe
ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Că dragostea este
supremul miracol... "

2010!

An nou fericit... an nou DIFERIT! :)
Sper ca ati intrat cu totii in acest an cu ganduri bune, cu planuri serioase si cu mintea lucida ;)
In ceea ce ma priveste, 2010 se preteaza a fi un an cu destul de multe realizari. Poate cele mai importante se refera la reusite profesionale printre care si obtinerea licentei in psihologie!

Ma intreba cineva zilele trecute daca mi-am facut resolution-urile pe anul acesta...
Da, le-am scris! Dar de data asta cu oarecare retineri, deoarece am invatat din experienta anilor trecuti ca trebuie sa ma rezum la cele mai semnificative care vizeaza continua mea dezvoltarea ca om integru. Cred k planurile astea de urmat pentru ,,la anul" fac bine tuturor...in felul asta ai o motivatie sa schimbi sau sa mai castigi cate ceva...
So.... voi cum stati cu resolution-urile?
Eu lui 2010 i-am promis in primul rand o schimbare, dar despre asta va povestesc altadata ca 2 zile de distractii de inceput de ianuarie isi spun cuvantul... ;)


p.s. Fie ca anul asta sa aduca ce e mai bun pentru fiecare si sa auzim numai de bine!
Andrada:)