Where my desire is hidden...high above Where I will find it Up the happiness, up the beliefs... Up...up.. Where ME is waiting!
Now...come to my world! Couse' everything is real... No fake, no doubt...
We'll make a rainbow, we'll make a cloud Where rain and snow are dropped by smiles! We'll stop the time...
I'm sitting down here In this comfortable chair And lots of people are standing near... So many and yet NO ONE Only my thoughts that are everywhere... In every breath, sound of music or movement Just me into my space...
Un gand demonic Ce ma duce mereu acolo Unde stiu ca usa mi-e deschisa, Dar sufletul inchis...
O vorba aruncata-n vant De idei naucitoare Ce vin si pleaca La fel de repede Ca tine!
Un zambet frumos, Marcat de o privire patrunzatoare, Dar sincer, prefacut... Schitat, aievea, cu pretul Unei clipe de intensitate maxima!
O atingere inopinanta, Aparent nevinovata Ce marcheaza incipitul A ce-a fost... Si nu va mai fi.
O hotarare luata ambitios Pentru ce-ai fost, Mi-ai demonstrat ca esti Si-o dezamagire pentru... Ce-ai fi putut fi!
O secunda,o zi, O saptamana, o luna... Delimitari temporale ce poate Le-as fi vrut a fi...atemporale., Marginite de-o umbra- A unui suflet inexistent, A unei minti machiavelice- Si totusi...a unei nesigurante totale!
p.s. ,,Nu iubi, asteapta sa vin sa-ti fac curatenie!''
Ne confruntam, intr-o anumita etapa a dezvoltarii noastre ontogenice cu senzatia extrem de interesanta, numita INCERTITUDINE...
Nesiguranta, indoiala, ezitarea - dimensiuni ale incertitudinii - duc la o stima de sine scazuta... si atunci de ce sa ne amagim pe noi insine cand la fel de bine sentimentele care se bucura de privilegiul de a fi tratate prin una din dimensiunile mentionate adineaori, se pot concretiza in experienta? Nu degeaba binecunoscuta vorba latina ,,Carpe diem!" e atat de populara...
Sanatatea mentala a oamenilor e influentata de masura in care reusesc sa mentina echilibrul intre cele trei dimensiuni ale personalitatii- id, ego si supra eu- daca e sa interpretam lucrurile prin perspectiva psihanalitica a lui Freud. Toate ramurile psihologiei sunt preocupate de aceasta latura a fiintei umane, astfel incat masura in care poti face incertitudinilor tale reprezinta temeiul pe care se bazeaza intreaga-ti existenta!
G. J. Garcia Marquez spunea ca ,,tot ceea ce se petrece are un anumit sens"... intr-adevar, multi dintre noi nu respingem ideea ca ,,nimic nu e intamplator"...
M-am procopsit in ultimul timp cu ideea ca cel mai bine poti invata din propria experienta...
,,Ce nu mă distruge mă face mai puternic"- Nietzsche... Sunt momente pe care cu siguranta le-am schimba in trecutul noastru, acum dupa ce le-am trecut printr-o analiza fina datorata unei alte viziuni, aceea a maturitatii unor anumite trairi... Dar numai prin diversitatea clipelor traite poti sa-ti conturezi profilul psihologic! Nu te poti inchide intr-un clopot de sticla si sa alegi ce ti-e prielnic si ce nu... Ideal este sa iei toate evenimentele asa cum vin si eventual, ulterior, sa decizi ce sa eviti, deoarece in timp se formeza asa numita judecata morala...
Cum Dan Puric pomenea de ,,moralitate crestina" si ,,conduita crestina" (daca bine retin), la fel e si aici cu incertitudinile... Moralitatea iti dicteaza, dar nu-ti poate impune cum sa te porti... In schimb, constiinta are grija sa constientizezi faptele, dupa ce ti-ai incalcat normele...Desi de cele mai multe ori, aceasta moralitate se incalca tocmai in detrimentul conduitei.... Mastile acelea sociale pe care fiecare dintre noi le adoptam, uneori, provin si ele din incertitudini. Omul puternic e acela care isi pastreaza comportamentul conform standardelor sale indiferent de mediul in care se afla...
De asemenea, incertitudinile sunt direct proportionale cu judecata oamenilor...
Suntem atat de marginiti uneori de parerea celorlalti... Fiecare individ e unic si trebuie tratat ca atare. Exista, desigur, o normalitate impusa de societate care se incadreaza in anumite limite si e dictata de ceea ce face majoritatea lumii conform principiului MAJOR PARS TRAHIT AD SE MINOREM si ceea ce o depaseste drastic implica devianta comportamentala...
Se intampla ca sentimentul de nesiguranta si indoiala sa fie atat de afectat de parerea celor din jur, incat uitam uneori sa actionam numai dupa intuitie si adoptam cognitii de genul ,,Ce ar spune X, daca ar sti ca Y?” In ceea ce ma priveste, cred ca asta e cea mai mare aberatie...atata timp cat esti impacat cu tine insuti si esti constient de faptul ca stapanesti un anumit comportament incat sa nu devina adictie, nu vad rostul acestei permanente ingrijorari...
Facem o petitie sa scoatem luna asta din calendar? Unii vor sa scape de ianuarie sau decembrie... Mie, personal, luna februarie nu-mi aduce nici o satisfactie... Ianuarie, e la locul ei, e inceput de an... vine cu zeci de sperante, planuri si tot atatea vise... Dar februarie spulbera mare parte din ele... Debuteaza cu un final de sesiune, e invaluita inca de frig si pe deasupra ne mai vinde si minciuni parfumate despre un Valentin amarat determinandu-ne sa le credem... 14 si 24... zile ca oricare altele, doar cu ceva mai multe ,,emotii neuronale"... Pentru cei indragostiti, e un motiv in plus sa-si faca cadouri siropoase ca un preambul al diabetului zaharat :p.... k doar nu o sa ignore ,,traditia"... Pentru noi, ceilalti, fie e o zi lipsita de importanta, fie e marcata de cognitii irationale... Oricare dintre variante va convine mai mult... mie imi displace cu vehementa, februarie! In schimb, martie e luna mea... :)
p.s. Azi suferind parca de o supradoza de optimism, mi-am pus ochelarii de soare, castile in urechi si am lasat razele calde ale soarelui sa-mi mangaie trupul, ignorand cu desavarsire ce misuna prin jurul meu...
Un om ca oricare altul... Se cere o introspectie in fata copilului care am fost... la un moment dat, ,,copilaria" acea dulce si nevinovata iti face cu mana si pleaca... Se asigura, totusi, ca iti lasa jovialitatea pentru a sti cat de in serios sa iei lucrurile, jocul pentru a stii cum sa le modelezi si sa nu uiti ce inseamna sa actionezi ,,fair-play" si inocenta pentru a ramane vesnic tanar ... Ca o dulce acadea, ce te imbata cu gustul ei ametitor...
Copilaria nu e numai copilaria traita, ci ideea pe care ne-o facem despre ea in timpul tineretii, maturitatii etc Anii sunt unitatile amintirii; orele si zilele-ale experientei -Cesare Pavese
