Altitudine...

Etajul 8 al blocului in care locuiesc, imi da uneori senzatia ca sunt mai aproape de cer...
In fiecare seara, vad luminitele colorate ale charterelor si avioanelor care poposesc sau pleaca din Cluj... O mare de oameni trec chiar prin fata geamului meu...nu e magulitor?...O data cu ei, zeci de povesti...
Ai fost vreodata la aeroport? Atatea senzatii ciudate te incearca...cred k acolo sunt surprinse, de fapt, adevaratele sentimente umane fara nici o interfata... dor, iubire, fericire, dorinta etc... Chipurile oamenilor sunt marcate de un zambet inocent si fiecare dintre cel ce vine, inconstient, asteapta cu nerabdare un altul...
Pentru cel ce urmeaza sa decoleze, e golul acela din stomac- care ii reaminteste ca lasa in urma oameni dragi, care-l asteapta, ca are mii de motive sa isi doreasca sa se reintoarca -pt k o sa fie mai aprope de ingeri... si cine stie? E probabil chiar sa-i zambeasca prin hublou....
Mie imi place in aeroport! Poate pentru ca acolo am vazut ,,oameni frumosi"...

Nu te-ai intrebat niciodata ce poveste de viata se ascunde in spatele celuilalt? Nu e incitant sa vrei sa stii ce secret ii da omului de langa tine entuziasmul de a astepta un nou rasarit?

Pe mine ma incearca sentimentul asta aproape in fiecare zi... Sunt si eu un pion pe o tabla imensa de sah... si imi schimb pozitia, recunosc, dupa cum simt... Dar... ce face regele? Ce-mi mai destainuie regina? Calul? El ramane de obicei in starea de solitudine si nepasare, fiind marcat de un nonconformism total...se muta unde si cat vrea... :D
Turnul? hmmm...turnul face echipa buna cu regele! Si-mi da coordonate,recunosc...
Dar sa nu uit de nebun... El imi coloreaza viata... e ca la sah... Nebunul castiga putere spre sfarsitul jocului...

p.s. Dar u...? In care dintre piese te regasesti?