...Am trait, traiesc si ma gandesc cam ce merita trait... Stiu exact ce plan vreau sa urmaresc si ce vreau sa fiu.. Cand sunt doar eu cu mine, mi-e bine, deoarece nu imi perturba nimeni linistea..Cand apar ceilalti, cu ideile lor preconcepute si idealiste despre viata raman dezamagita si realizez ca de fapt fiecare dintre noi la un anumit moment gandeste asa si ar vrea sa ajunga ca ei...
Nu imbratisez lumea asta materiala, dar uneori au altii grija sa-mi reteze aripile si atunci cad si eu din turn si ajung printre ,,oameni mari" ...atat de mari incat nici macar nu se sinchisesc sa ma cunoasca... Pentru ei, sunt un alt om printre alte cateva miliarde... cu iluzii si visuri marete...despre viata, despre iubire, despre tot ce inseamna moralitate si integritate...
A face parte din majoritate inseamna ori a te supune ,,valului", ori a lua parte voluntar la circul asta continuu in care toata lumea crede ca iubeste pe toata lumea, in care dispar emotiile cu totul chiar sub ochii nostri, in care trebuie sa lupti din ce in ce mai greu pentru a reusi sa ramai TU...
Ma incearca un fior de o continua dezolare... incerc sa-mi povestesc mie, dar cand vreau sa impart cu tine nu ma mai regasesc...oare ce o fi insemnand asta?!?
O fi bine? O fi rau?
Intrebari pe care le etichetez ca pe multe altele drept... retorice!
p.s. ........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu