Ganduri de seara

Nu ti se pare k uneori lumina e prea intensa si intunericul prea adanc?

...pe cat de energici suntem ziua si misunam de dimineata pana seara ca niste furnicute pe aceleasi strazi aglomerate ale orasului, pe atat de tare, seara, o data cu luna ce se instaleaza treptat, comod in bratele cerului, incep sa ni se deschida cotloanele ascunse ale sufletului... si gandurile, par a se tese lent, asemeni unei panze de paianjen...
Nu iti asta suna a solitudine?
Ia spune... cat de des ti se intampla, ca dupa ce esti prins in mrejele cotidiene, cand te trezesti singur, doar cu tine, sa experimentezi sentimente de incertitudine? Si atunci apare intrebarea care iti pune la indoiala intreaga-ti existenta: Cine sunt eu?
,,Eu am fost aruncat
-samanta,idee?-
Intr-un lut sarac si oropsit
Si totusi,
Uneori mi-a fost dat
Sa fiu fericit" - Victor Felea

E straniu... poti ori sa fii ori detasat si sa nu vrei sa-ti dai seama sau lucid si sa-ti realizezi drama? Care drama ai sa ma intrebi...
Aia, pe care o traim cu totii... A existentei, cum care drama?!?
Nu-mi spuneai tu ca ai vrea sa fii altfel? Sa nu te mai intereseze pareri egoiste, priviri dispretuitoare etc etc...
Da, ai dreptate, si eu imi doresc asta... dar pare-se k nu intotdeana ,,universul conspira la realizarea dorintei tale" (Coelho)



p.s. Dar u....tu cine esti?