Oui, c'est limerence....!
Termenul ,,limerence'' (propus in anii 60', de catre un psiholog francez, in urma a numeroase studii despre ,,romantic relationships'') se refera la acea prima etapa a relatiei care poate fi caracterizata mai degraba prin infatuare. E un proces involuntar in care creierul uman proceseaza aspecte de ordin fizic, cuprinse in ''etapa de trecere''. Caracterizata prin entuziasm, beatitudine si weel-being, dureaza pana la 6 luni, conform psihologilor. Sentimentele de limerance se intensifica daca sunt asociate cu obstacole, competitie sau chiar distanta, iar o persoana care experimenteaza asta devine mai sensibila la orice gest sau gand, interpretat in mod favorabil ei. De aceea, de cele mai multe ori atribuim semnificatii plauzibile oricarei experiente insignifiante care se petrece alaturi de o/un alta/ul... si tindem sa delimitam ceea ce e placut sau nu la cel de langa noi.
Operationalizari ale termenului se refera la frica de respingere, speranta, consecinte fiziologice. (accelerarea ritmului cardiac, dilatarea pupilei, timiditate, slabiciune etc.)
Limerence e termenul potrivit pentru a descrie o sumedenie de cognitii irationale, de cele mai multe ori in urma carora oamenii se ataseaza in mod obsesiv de ceilalti.
Avem tendinta la prima vedere a unei persoane sa-i atribuim calitati care, de fapt, nu exista. E doar o nevoie de a compensa aspecte pe care noi le dorim.
Sau la fel de bine, se poate ca unui om sa evitam sa-i vedem partile bune, din cine stie ce motive egoiste.
Anyway, limerance ne da entuziasmul, iar iubirea, pare-se, vine cu echilibrul.
p.s. So... love or limerence?
Termenul ,,limerence'' (propus in anii 60', de catre un psiholog francez, in urma a numeroase studii despre ,,romantic relationships'') se refera la acea prima etapa a relatiei care poate fi caracterizata mai degraba prin infatuare. E un proces involuntar in care creierul uman proceseaza aspecte de ordin fizic, cuprinse in ''etapa de trecere''. Caracterizata prin entuziasm, beatitudine si weel-being, dureaza pana la 6 luni, conform psihologilor. Sentimentele de limerance se intensifica daca sunt asociate cu obstacole, competitie sau chiar distanta, iar o persoana care experimenteaza asta devine mai sensibila la orice gest sau gand, interpretat in mod favorabil ei. De aceea, de cele mai multe ori atribuim semnificatii plauzibile oricarei experiente insignifiante care se petrece alaturi de o/un alta/ul... si tindem sa delimitam ceea ce e placut sau nu la cel de langa noi.
Operationalizari ale termenului se refera la frica de respingere, speranta, consecinte fiziologice. (accelerarea ritmului cardiac, dilatarea pupilei, timiditate, slabiciune etc.)
Limerence e termenul potrivit pentru a descrie o sumedenie de cognitii irationale, de cele mai multe ori in urma carora oamenii se ataseaza in mod obsesiv de ceilalti.
Avem tendinta la prima vedere a unei persoane sa-i atribuim calitati care, de fapt, nu exista. E doar o nevoie de a compensa aspecte pe care noi le dorim.
Sau la fel de bine, se poate ca unui om sa evitam sa-i vedem partile bune, din cine stie ce motive egoiste.
Anyway, limerance ne da entuziasmul, iar iubirea, pare-se, vine cu echilibrul.
p.s. So... love or limerence?
3 comentarii:
hmm...interesant...
eu cred ca sunt amandoua :D una fara cealalta uneori nu prea se poate, nu-i asa?
da, intr-adevar...prima e premergatoare iubirii:)
din cand in cand limerence, drept condiment al iubirii.
Trimiteți un comentariu