
Imi pare k au trecut luni de cand nu te-am vazut....
Si totusi...ceva imi spune k esti mereu aici...
In gandu-mi, in suflet chiar si intr-un fulg razlet de nea...
Ai venit o data cu toamna..
Si probabail o sa pleci pana-n primavara...
Nu rezisti mult...
Esti prea slab si mult prea putin empatic...
Lumea ta-i prea materiala...
Prea multe calcule si prea putine emotii!
Uneori imi pare ca...poti fi altfel!
Desi preferi sa fii infasurat intr-un mantie
A mediocratatii si a slabelor moravuri...
Exista ceva bun la tine...
Care mai presus de falsa ta infatisare
Iti dicteaza, dar nu-ti poate impune sa fii altfel..
Care se vrea, dar nu se poate
Care se simte, dar nu se atinge...
Care se preteaza a fi supremul miracol ce...
Iti va deschide ochii intr-o zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu